luni, 9 martie 2009

Scrisoarea mea iubita

...
Palatul sufletului meu! e frumos si mare, si promit ca nu te vei rataci, chiar de bun ghid eu nu voi fi, am incredere in tine, ca vei urmari in mine doar acele incaperi pline de soare. Nu contest, pe unele le cunosc, sali mari, pe care le ingrijesc, altele pe care le zavoresc, camarute mici, stinghere, uneori mai dau de ele.

Recunosc, cu tine impreuna, am facut lumina multa, si-am descoperit unghere si mi-e foarte drag de ele. Vreau pe rand sa facem lumina, in acest palat imens, dar sa nu uitam de altfel, drumul bun ce l-am ales. Ne-a placut pana-n prezent, treptele ce le-am urcat incet, si-am descoperit putin, cat sa vrem sa zabovim.

Sa nu uiti de degetel, esti inca in mana cu el, singur de vei intra, intr-o camera de-a mea, te rog mult iubirea mea, sa-mi spui sincer parerea ta. Si de-ncepi sa zugravesti, spune-mi ce-mi pregatesti, si de ajutor ti-oi fi, doar sa-mi spui cu ce vi.
...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu