Viata nu are nici nici un alt scop in afara de cel pe care i-l dai tu.
A trai este singurul rol pe care-l avem de jucat, nu avem nimic altceva de facut. Si urmeaza sa facem ceea ce facem, tot restul vietii exact asa cum facem de cand ne-am nascut. Singura problema e daca facem acest lucru in mod constient sau inconstient.
De renuntat la calatorie nu putem renunta, nasterea e primul semn ca aceasta calatorie a inceput. Ajungem la un moment dat sa ne intrebam de scopul acestei calatorii, momentul cand ne dam seama ca o buna parte din viata am trait-o ca efect al experientelor noastre. Si ne punem intrebarea, daca suntem constienti de ceea ce facem sau inconstienti? Daca ne dam seama de ce facem, sau nu? Este o cauza a experientelor mele, sau un efect al ei?
De preferat, macar de acum incolo, sa fiu cauza propriilor experiente. Iar asta inseamna sa traiesc in mod constient, a merge pe un drum in cunostinta de cauza.
Ni se da voie sa traim absolut orice experienta: bucurie, lacrimi, fericire, durere, exaltare, depresie, castig, pierdere... A cere mai putina durere, fara mai multa intelepciune, inseamna indepartare de la scop, nepermitandu-ne sa traim experienta bucuriei imense. In momentul in care incepem sa castigam intepciune, bucuriile vor fi din ce in ce mai mult oferite fara durere. Invatam sa iubim fara durere (amintindu-ne cum sa o facem); sa renuntam fara durere (amintindu-ne cum sa o facem); sa creezi fara durere (amintindu-ne cum sa o facem) ... pana la a simti o durere - fara durere !
Si toate acestea continuind sa decidem ce anume vrem sa devenim in urmatoarea versiune a ceea ce doresti sa fii cu adevarat, adica intr-un mod constient.
-----------
:) Imi vine sa rad de ce-am scris, pentru ca pare trist, dar nu-i absolut deloc daca intelegi polaritatea alb-negru. Pe o axa a intensitatii simtirii acesti poli sunt echidistanti, sau marimi direct proportionale. Pe o axa a timpului, marimile sunt invers proportionale, in functie de cresterea maturitatii in detrimentul inconstientei. Normal ca acelasi alb il obtinem atat la un maxim de inconstienta cat si la un maxim de intelepciune.
Daca privim albul si negrul simbolizat de semnul Yin-Yang - teoria spune ca orice extrem se transforma mai devreme sau mai tarziu in opusul sau - nu exista alta cale...
miercuri, 15 aprilie 2009
marți, 14 aprilie 2009
Relatii umane
Tu poti sa alegi sa fii o persoana care a rezultat, pur si simplu din ceea ce s-a intamplat, sau poti sa fii o persoana ce ai ales sa fii si sa faci, legat de ceea ce s-a intamplat.
Clar este ca pana la o anumita varsta, toti asimilam rezultate, pana se produce clicul, daca se produce, moment in care constientizam din experienta acumulata si incercam sa aplicam constient ceea ce vrem sa urmeze.
Binecuvanteaza deci fiecare relatie si consider-o pe fiecare ca fiind speciala si care ajuta la formarea lui cine esti si cine alegi sa fii acum.
Cand relatiile umane de dragoste esueaza, ele de fapt esueaza doar din punctul de vedere a ceea ce noi doream, strict in sensul omenesc, sa produca si n-au produs, dar din punct de vedere evolutiv ele produc ceea ce au de produs, doar ca nu devenim constienti de aceasta parte decat in urmatoarea relatie. Bine ar fi ca in acest timp de respiro sa-ti asimilezi lectia, pentru ca ai mai parcurs un trimestru si dupa bine meritata vacanta vei trece in clasa urmatoare unde vei intampina gradul urmator de dificultate.
Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandidu-se mai degraba la ceea ce ar putea sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc in ea.
Scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea "sa se arate", nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. Daca tu nu stii ce ai de oferit, si nu respecti ceea ce ai, cum ar putea stii si astfel sa te placa cineva exterior tie. Daca nu poti sa te iubesti pe tine, cum ai putea sa-l iubesti pe celalalt. Daca tu intri intr-o relatie, sperand sa fii altul atunci cand esti impreuna cu cineva, cum vei face lucrul acesta fara sa dauneze relatiei si fara sa agasezi si sa te simti agasat de atatea transformari. Suntem maguliti in orgoliul nostru atunci cand cineva ne considera sursa transformarii in bine a celuilalt, dar de fapt se va constata a fi mai tarziu si cauza rupturii. Am facut pentru tine, m-am straduit sa-ti fiu pe plac, am facut ce ai vrut tu .... etc, si-n concluzie ai obosit nefiind ceea ce esti de fapt. Dar daca faci lucrurile pentru tine le faci si pentru binele nostru, daca-ti faci pe plac tie vom beneficia amandoi, daca faci ce vrei tu si eu doar sprijin visele tale oare nu vei simti ca infloresti.
Testul unei relatii nu este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul meu sau cat de mult m-am ridicat eu la idealul lui, singurul test adevarat este cat de bine ne-am ridicat fiecare la idealul fiecaruia. Relatiile sunt sacre, pentru ca ele ofera in mod unic cea mai mare ocazie a desavarsirii celei mai inalte conceptualizari a sinelui. Relatiile esueaza cand le vedem ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt. Obosim alimentand imaginea cuiva despre noi, sau suntem impovarati de dependenta cuiva de noi... Lasati persoana din relatie sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai in legatura cu propriul sine. O relatie esueaza din cauza concentrarii asupra celuilalt, a obsesiei pentru celalalt: ce face, ce are, ce spune, ce cere, ce vrea ...
Astfel doi oameni, intra intr-o relatie sperand sa se gaseasca pe ei prin celalalt si literalmente se pierd pe ei insisi in celalalt !
Pierderea sinelui intr-o relatie este ceea ce provoaca mare parte din amaraciune, si nu despartirea in sine, ci regasirea propriei tale identitati. Doi oameni se unesc intr-un parteneriat, sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat cand erau singuri, mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor. Deoarece chiar suntem "mai putin" renuntand la o buna parte din ceea ce suntem pentru a fi si a ramane in relatie.
Dar pana la urma noi ne-am nascut pentru a evolua, si-un asemenea rezultat nu inseamna altceva decat involutie.
De asemenea, persoana care incearca sa faca ceea ce trebuie fata de celalalt - sa ierte repede, sa arate compasiune, sa depaseasca in permanenta anumite probleme si greseli de comportament, devine frustata, si Dumnezeu nu pretinde un astfel de sacrificiu in numele dragostei, pentru ca El iti cere ca tu sa te incluzi pe tine insuti printre cei pe care-i iubesti. In acelasi sens, iertand mereu faci un defavor si celuilalt, deoarece incurajezi un astfel de comportament, neinsusindu-si niciodata lectia.
In concluzie, prima relatie trebuie sa fie cu tine insuti, sa ne cinstim, sa ne ingrijim si sa ne iubim in primul rand pe noi insine. Sa ne vedem valoarea inainte de a vedea valoarea celuilalt, sa ne binecuvantam inainte de a-l vedea pe celalalt ca fiind binecuvantat. Practic reusita unei relatii consta in reusita propriei tale relatii cu tine, si cum pare ca relatia nu are nimic de-a face cu celalalt, totusi, pentru ca-l implica pe celalalt, ea are cea mai mare legatura cu celalalt.
Asta pentru ca tu si cu celalalt sunteti unul, si ceea ce faci pentru tine faci si pentru celalalt, si ceea ce faci pentru celalalt faci si pentru tine.
Clar este ca pana la o anumita varsta, toti asimilam rezultate, pana se produce clicul, daca se produce, moment in care constientizam din experienta acumulata si incercam sa aplicam constient ceea ce vrem sa urmeze.
Binecuvanteaza deci fiecare relatie si consider-o pe fiecare ca fiind speciala si care ajuta la formarea lui cine esti si cine alegi sa fii acum.
Cand relatiile umane de dragoste esueaza, ele de fapt esueaza doar din punctul de vedere a ceea ce noi doream, strict in sensul omenesc, sa produca si n-au produs, dar din punct de vedere evolutiv ele produc ceea ce au de produs, doar ca nu devenim constienti de aceasta parte decat in urmatoarea relatie. Bine ar fi ca in acest timp de respiro sa-ti asimilezi lectia, pentru ca ai mai parcurs un trimestru si dupa bine meritata vacanta vei trece in clasa urmatoare unde vei intampina gradul urmator de dificultate.
Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandidu-se mai degraba la ceea ce ar putea sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc in ea.
Scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea "sa se arate", nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. Daca tu nu stii ce ai de oferit, si nu respecti ceea ce ai, cum ar putea stii si astfel sa te placa cineva exterior tie. Daca nu poti sa te iubesti pe tine, cum ai putea sa-l iubesti pe celalalt. Daca tu intri intr-o relatie, sperand sa fii altul atunci cand esti impreuna cu cineva, cum vei face lucrul acesta fara sa dauneze relatiei si fara sa agasezi si sa te simti agasat de atatea transformari. Suntem maguliti in orgoliul nostru atunci cand cineva ne considera sursa transformarii in bine a celuilalt, dar de fapt se va constata a fi mai tarziu si cauza rupturii. Am facut pentru tine, m-am straduit sa-ti fiu pe plac, am facut ce ai vrut tu .... etc, si-n concluzie ai obosit nefiind ceea ce esti de fapt. Dar daca faci lucrurile pentru tine le faci si pentru binele nostru, daca-ti faci pe plac tie vom beneficia amandoi, daca faci ce vrei tu si eu doar sprijin visele tale oare nu vei simti ca infloresti.
Testul unei relatii nu este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul meu sau cat de mult m-am ridicat eu la idealul lui, singurul test adevarat este cat de bine ne-am ridicat fiecare la idealul fiecaruia. Relatiile sunt sacre, pentru ca ele ofera in mod unic cea mai mare ocazie a desavarsirii celei mai inalte conceptualizari a sinelui. Relatiile esueaza cand le vedem ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt. Obosim alimentand imaginea cuiva despre noi, sau suntem impovarati de dependenta cuiva de noi... Lasati persoana din relatie sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai in legatura cu propriul sine. O relatie esueaza din cauza concentrarii asupra celuilalt, a obsesiei pentru celalalt: ce face, ce are, ce spune, ce cere, ce vrea ...
Astfel doi oameni, intra intr-o relatie sperand sa se gaseasca pe ei prin celalalt si literalmente se pierd pe ei insisi in celalalt !
Pierderea sinelui intr-o relatie este ceea ce provoaca mare parte din amaraciune, si nu despartirea in sine, ci regasirea propriei tale identitati. Doi oameni se unesc intr-un parteneriat, sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat cand erau singuri, mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor. Deoarece chiar suntem "mai putin" renuntand la o buna parte din ceea ce suntem pentru a fi si a ramane in relatie.
Dar pana la urma noi ne-am nascut pentru a evolua, si-un asemenea rezultat nu inseamna altceva decat involutie.
De asemenea, persoana care incearca sa faca ceea ce trebuie fata de celalalt - sa ierte repede, sa arate compasiune, sa depaseasca in permanenta anumite probleme si greseli de comportament, devine frustata, si Dumnezeu nu pretinde un astfel de sacrificiu in numele dragostei, pentru ca El iti cere ca tu sa te incluzi pe tine insuti printre cei pe care-i iubesti. In acelasi sens, iertand mereu faci un defavor si celuilalt, deoarece incurajezi un astfel de comportament, neinsusindu-si niciodata lectia.
In concluzie, prima relatie trebuie sa fie cu tine insuti, sa ne cinstim, sa ne ingrijim si sa ne iubim in primul rand pe noi insine. Sa ne vedem valoarea inainte de a vedea valoarea celuilalt, sa ne binecuvantam inainte de a-l vedea pe celalalt ca fiind binecuvantat. Practic reusita unei relatii consta in reusita propriei tale relatii cu tine, si cum pare ca relatia nu are nimic de-a face cu celalalt, totusi, pentru ca-l implica pe celalalt, ea are cea mai mare legatura cu celalalt.
Asta pentru ca tu si cu celalalt sunteti unul, si ceea ce faci pentru tine faci si pentru celalalt, si ceea ce faci pentru celalalt faci si pentru tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
