Calatoresc cu inima dechisa, si pentru oamenii care vor sa trudeasca pentru a gusta castigul, eu reprezint de multe ori prada usoara. Dar am invatat sa nu fiu si sfaramata, fara a ma cali in fata acestor experiente pentru ca n-as mai fi eu. Cedez usor, total, dar oare mult prea rar?! Ma refer la suflet, despre asta este vorba, si cu siguranta ar trebui cel mai mult pretuit. Cand am spus ca m-am indragostit, inseamna ca mi-am deschis sufletul, am simtit ca o pot face si ca pot fi ascultata. Am simtit ca pot sa-l dezvalui, am simtit ca face ceea ce-si doreste sa faca. Nu experienta conteaza in sine ci cum te raportezi la aceasta experienta, la atitudinea din fata ei. Pretentiile de noi ridicate ne ofera experiente mult mai putine, si atunci cand simti o compatibilitate te comporti ca un infometat. De preferat ar fi sa nu te infranezi, ideal ar fi sa nu fi infometat.
Pana la urma un om bogat e un om cu cat mai putine nevoi, dar asta nu inseamna ca nu ai nevoi ci ca tu esti plin, pana la urma asta inseamna bogatia, o abundenta si nu o acceptare a lipsurilor. Cam asta gandesc eu ca ar fi in spatele trairilor, de e bine de e rau, nu stiu, calatoresc cu o inima deschisa si de protectia ei am eu grija, dar n-am sa-i atrofiez functiile.
Ceea ce este ma umple, si nu stiam sa existe. Nu ma pot gandi la ziua de maine, ce as putea vrea eu este doar ceea ce stiu eu, numai Dumnezeu imi va da ceea ce eu nu cunosc inca. Asta este gradina in care eu infloresc, prin care eu calatoresc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu